MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIÁUT s. v. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlă-itură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miáut s. n. (sil. mia-), pl. miáute
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink