miáță s.f. (înv.) friguri; boală grea; delir, febră tifoidă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
miáță s. f. – Febră, fierbințeală. – Mr. ńiață. Probabil de la un lat. *ignitia, der. din ignis „foc”. Apropierea de sp. miedo (Giuglea, LL, I, 171) nu-i de luat în seamă. Cuvînt înv. (sec. XVI), supraviețuiește în Banat și Maram.; cf. REW 4257a, care menționează doar mr. – Din rom. provine sb. mìcina „abces”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink