Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
MICHIDÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) D**c; d******r. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MICHIDÚȚĂ m. pop. 1) (în credința creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; d**c; demon; diavol; satană. 2) fig. Persoană cu apucături rele. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*michidúță (d******r) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui michidúță
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MICHIDÚȚĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Michidúță s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MICHIDUȚĂ CEL BĂTRÂN s. v. lucifer, satana, scaraoțchi, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink