MICIURINIÁN, -Ă, miciurinieni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Miciurinist (1). 2. S. m. și f. Miciurinist (2). [Pr.: -ni-an] – Miciurin (n. pr.) + suf. -ian.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MICIURINIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) Miciurinist. [Pron. -ni-an. / < Miciurin + -ian].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MICIURINIÁN, -Ă adj., s. m. f. miciurinist. (< fr. mitchourinien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
miciurinián adj. m., s. m. (sil. -ciu-, -ni-an), pl. miciuriniéni (sil. -ni-eni); f. sg. miciuriniánă, pl. miciuriniéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink