MICROTELEFÓN, microtelefoane, s. n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. – Din fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MICROTELEFÓN s.n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. [< fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MICROTELEFÓN s. n. receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. (< fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
microtelefón s. n. (sil. -cro-), pl. microtelefoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MICROTELEFÓN ~oáne n. Receptor telefonic având atașat la el dispozitivul de format numărul. /<fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink