MIERLÍU, -ÍE, mierlii, adj. (Reg.) Care nu este nici tulbure, nici limpede. ◊ Expr. (Adverbial) A se uita mierliu = a privi galeș. – Lat. *merulus (< merus „curat”) + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
mierlíu, mierlíe, mierlíi, adj. (reg.) 1. nici tulbure și nici limpede. 2. (ochi) albaștri, căprui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink