MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIHÁLȚ s. (IHT.; Lota lota) (rar) sulastru, (reg.) midhai, midhoc, mihoală, molaș, sul, (Mold.) mântuș, (prin Munt. și Olt.) smialț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mihálț (mihálți), s. m. – Varietate de grindel (Lota vulgaris, Gadus lota). – Var. mihoală. Bg. mihalica (Scriban), cf. mag. menyhal (Cihac, II, 515; Candrea; Gáldi, Dict., 94).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mihálț s. m., pl. mihálți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIHÁLȚ ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, cu cap mare și turtit, având corp alungit acoperit cu solzi mărunți, galben-verzui. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink