Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: miji (verb tranzitiv) , mijit (adjectiv)   
MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat. ♦ (Despre plante) A răsări, a încolți. 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). – Din bg. miža.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MIJÍ ~ésc 1. intranz. 1) A începe să capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. ◊ ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. A(-i) ~ (cuiva) mustața a începe să(-i) crească (cuiva) mustața. 2) (despre plante) A ieși din pământ (după încolțire); a răsări. 3) A privi cu ochii pe jumătate închiși (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A închide pe jumătate. /<bulg. miža
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIJÍ vb. 1. v. apărea. 2. v. germina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIJÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, ghida, îndruma, povățui, sfătui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mijí (mijésc, mijít), vb.1. A clipi, a întredeschide ochii, a-i închide pe jumătate. – 2. A dormita. – 3. A închide ochii în jocul de-a baba oarba. – 4. A se ivi, a se lumina de ziuă. – 5. (Refl.) (Despre mustață, plante) A începe să crească. – Var. amiji, umezi. Megl. mijǫs. Sl. mižati „a închide ochii” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56; Graur, BL, VI, 172), cf. bg. mižjă, zamižavam (› amiji), sl. omežati (› umezi), sb., cr. mižiti, rus. smežiti (Vasmer, II, 113). Cf. mică.Der. mija, s. f. (cloșcă); mijoarcă, s. f. (Bucov., cloșcă); mijitor, adj. (care se ivește); mijos, adj. (care clipește); miză, s. f. (sens nesigur; ceva ce abia mijește, ceva nesemnificativ), sec. XVII, înv., folosit o singură dată de Dosoftei.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijésc, imperf. 3 sg. mijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mijeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)