Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: milog (substantiv) , milogi (verb)   
MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MILOGÍ vb. a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a m****i. (A ~ pe la colțuri de stradă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
milogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milogésc, imperf. 3 ag. milogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. milogeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MILÓG, -OÁGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE MILOGÍ mă ~ésc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (față de cineva) implorând (pentru a obține ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerși. /Din milog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MILÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) m. și f. 1) Persoană (infimă) care umblă cu cerșitul; cerșetor. 2) Persoană care se milogește pentru a obține ceva. 3) Persoană care are un beteșug; om calic. /Din milă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MILÓG s. v. cerșetor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miloágă s. f., g.-d. art. miloágei; pl. miloáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
milóg s. m., pl. milógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)