Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: milogi (verb) , milogire (substantiv feminin)   
MILOGÍRE, milogiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se milogi și rezultatul ei: lamentare, tânguire. – V. milogi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
milogíre s. f., g.-d. art. milogírii; pl. milogíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE MILOGÍ mă ~ésc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (față de cineva) implorând (pentru a obține ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerși. /Din milog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MILOGÍ vb. a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
milogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milogésc, imperf. 3 ag. milogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. milogeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)