MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MILÓS adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a aratat ~ față de nevoile lor.) 3. v. caritabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MILÓS adj. v. dureros, jalnic, nenorocit, trist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Milos ≠ crud, feroce, nemilos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
milós adj. m., pl. milóși; f. sg. miloásă, pl. miloáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MILÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milostiv; îndurător. 2) Care dă pomană; bun la suflet; darnic; generos. /milă + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink