MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MILOSTÉNIE s. v. ajutor, bunăvoință, grație, har, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, pomană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
milosténie s. f. (sil. -ni-e), art. milosténia (sil. -ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MILOSTÉNIE ~i f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaș; milă. /<sl. milostinija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink