Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MILUÍRE, miluiri, s. f. Acțiunea de a milui și rezultatul ei. – V. milui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
miluíre s. f., g.-d. art. miluírii; pl. miluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MILUÍ, miluiesc, vb. IV. Tranz. l. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) față de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MILUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A trata în semn de milă. 2) A înconjura de atenție manifestând milă. /<sl. milovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MILUÍ vb. v. ajuta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MILUÍ vb. v. absolvi, alinta, conjura, cruța, dezmierda, ierta, implora, îndura, milostivi, mângâia, salva, scăpa, scuti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miluiésc, imperf. 3 sg. miluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink