MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt alipit unei moschei, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINARÉT s.n. Turn înalt de geamie. ♦ Element decorativ al unei clădiri în formă de minaret. [< fr. minaret, germ. Minarett, cf. tc. minaret, ar. minara].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINARÉT s. n. 1. turn circular înalt lângă o moschee. 2. element decorativ al unei clădiri în formă de minaret (1). (< fr. minaret, germ. Minarett)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINARÉT s. (înv.) minarea. (~ la o moschee.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minarét (-turi), s. n. – Turn de moschee. – Var. (înv.) minarea. Tc. minare (Șeineanu, III, 80; Lokotsch 1463a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μιναρές, bg. minare; forma actuală, prin fr. minaret.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
minarét s. n., pl. minaréte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINARÉT ~e n. Turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune. /<fr. minaret, germ. Minarett
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink