Dex mineral

MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.

MINERÁL, -Ă adj. Care conține minerale, referitor la minerale. ◊ Apă minerală = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. [Cf. fr. minéral, lat. mineralis].

MINERÁL s.n. Corp solid, care se află în natură cristalizat sau amorf (în interiorul sau la suprafața Pământului). [< fr. minéral, cf. lat.t. minerale].

MINERÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la minerale, care conține minerale. ♦ apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. 2. de piatră. II. s.n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului). (< rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)

MINERÁL adj. v. anorganic.

minerál adj. m., pl. mineráli; f. sg. minerálă, pl. minerále

minerál s. n., pl. minerále

MINERÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. Chimie ~ă. 2) Care conține corpuri anorganice; constituit din materie anorganică. Combustibil ~. /<fr. minéral, lat. mineralis

MINERÁL² ~e n. Corp solid natural, anorganic, din componența rocilor și a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. minéral, lat. mineralis