MINIMÉTRU, minimetre, s. n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINIMÉTRU s.m. Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon de comparație. [< fr. minimètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINIMÉTRU s. n. instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon. (< fr. minimètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
minimétru s. n. (sil. -tru), art. minimétrul; pl. minimétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINIMÉTRU ~e n. Instrument de precizie pentru măsurarea lungimilor, indicând abaterile lor față de un etalon. /<fr. minimetre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink