MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍNIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÍNIMUM s. minim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Minimum ≠ maxim
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mínimum adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mínimum s. n., art. mínimumul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÍNIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
la mínimum loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink