Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MINISTÉR, ministere, s. n. 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; p. ext. clădirea în care își are sediul această instituție. 2. (Înv.) Funcție de ministru. 3. (Înv.) Guvern. – Din fr. ministère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINISTÉR s.n. Organ central al administrației de stat care conduce o ramură de activitate; instituția respectivă; (p. ext.) clădire unde este instalată o asemenea instituție. [< fr. ministère, cf. lat. ministerium – slujbă, serviciu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINISTÉR s. n. 1. sector al administrației de stat condus de un ministru; instituția respectivă; (p. ext.) sediul acestei instituții. 2. funcție, titlu de ministru (1). 3. funcție sacerdotală. (< fr. ministère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINISTÉR s. (POL.) 1. departament. (În unele state, ~ul se numește departament.) 2. (livr.) portofoliu, (înv.) portofel. (Deține ~ul justiției.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MINISTÉR s. v. cabinet, consiliu de miniștri, executiv, guvern, ministeriat, ministru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ministér s. n., pl. ministére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINISTÉR ~e n. 1) Organ central al administrației de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Instituție care reprezintă acest organ administrativ. 3) Clădirea unde se află această instituție. /<fr. ministere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MINISTER PÚBLIC s. v. acuzator, procuror.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)