MINORÁT s. n. (Rar) Vârstă a unei persoane minore; timp cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINORÁT n. Rar 1) Stare de minor. 2) Durată a acestei stări. /minor + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MINORÁT s.n. (Rar) Situația unei persoane minore și durata acestei situații. [Cf. germ. Minorat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINORÁT s. n. vârsta, situația unui minor (1) și durata acesteia; minoritate (2). (< germ. Minorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINORÁT s. (JUR.) minoritate. (~ul unei persoane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Minorat ≠ majorat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
minorát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink