MINORITÁTE, minorități, s. f. 1. Partea (cea) mai puțin numeroasă, numărul (cel) mai mic de ființe sau de lucruri dintr-o colectivitate. ◊ Loc. adv. În minoritate = în inferioritate numerică. 2. (În sintagma) Minoritate națională = grup de oameni de aceeași limbă și origine care locuiește pe teritoriul unui stat național. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorité, lat. minoritas, -atis, germ. Minorität.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINORITÁTE s.f. 1. Partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate împărțită în două; cei mai puțini la număr. 2. (Jur.) Minorat. [Cf. fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINORITÁTE s. f. 1. partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate. ♦ în ~ = în inferioritate numerică. 2. (jur.) minorat. (< fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINORITÁTE s. 1. v. minorat. 2. minoritate națională = etnici (pl.), naționalitate conlo-cuitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Minoritate ≠ majoritate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
minoritáte s. f., g.-d. art. minorității; pl. minorități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINORITÁTE ~ăți f. Partea cea mai mică a unei colectivități sau a unei colecții de obiecte. ◊ În ~ în inferioritate numerică. ~ națională grup de oameni de aceeași origine și limbă, care locuiește pe teritoriul unui stat național. /<fr. minorité, lat. minoritas, ~atis, germ. Minorität
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink