Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MINUNĂȚÍE, minunății, s. f. 1. Minune (2). 2. Minune (3). – Minunat + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINUNĂȚÍE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. frumusețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minunățíe s. f., art. minunățía, g.-d. art. minunățíei; pl. minunățíi, art. minunățíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINUNĂȚÍE ~i f. 1) Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minune; miracol. 2) Lucru cu calități extraordinare și imprevizibile care provoacă admirație; minune; miracol. /minunat + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)