MINÚT, -Ă, minute, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc. la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. [Pl. și: (I 2) minuturi] – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINÚT s.n. 1. Diviziune a timpului care reprezintă a șaizecea parte dintr-o oră. ♦ Interval de timp nedeterminat, dar în general foarte scurt; clipă, moment. ♦ (Concr.) Mâncare pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 2. (Mat.) Subunitate de măsură pentru unghiuri, care reprezintă a șaizecea parte dintr-un grad sexagesimal sau a suta parte dintr-un grad centezimal. [Cf. fr. minute, it. minuto < lat. minutus – mic, mărunt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINÚT s. n. 1. diviziune a timpului, a 60-a parte dintr-o oră. ◊ răstimp foarte scurt; clipă, moment. ◊ (pl.) mâncare pregătită pe loc, la comanda consumatorului. 2. (mat.) unitatea de măsură pentru unghiuri, a 60-a parte dintr-un grad sexagesimal sau a 100-a parte dintr-un grad centezimal. (< fr. minute, it. minuto, germ. Minute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINÚT s. v. moment.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minút (minúte), s. n. – Unitate de timp formată din 60 de secunde. – Var. (înv.) minunt, minută. Mr. minut(ă). Lat. minutus (sec. XVII), cf. ngr. μινοῦτο, fr. minute. – Der. minutar, s. n. Cf. mărunt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
minút (unitate de măsură) s. n., pl. minúte; abr. min., simb. 9
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINÚT ~e n. 1) Interval de timp egal cu a șaizecea parte dintr-o oră. 2) Răstimp de durată foarte mică; clipă; moment; clipită; secundă. 3) mat. Unitate de măsură pentru unghiuri egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mâncare (frugală) pregătită pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink