Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
MIORC interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaștelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIORC interj. (se folosește pentru a imita orăcăitul broaștelor). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miórc interj. – Imită orăcăitul broaștei, precum și scîncetul copiilor mici. – Var. miorț; miorlau, interj. (mieunat). Creație expresivă, cf. miau. – Der. mioarcă (var. Banat mioarcă), s. f. (broască); miorcăi (var. miercăi, miorțăi, mierțăi), vb. (a orăcăi, a scînci); miorcăială (var. miercăială, miorțăială, mierțăială), s. f. (scîncet); miarță, s. f. (țîngău, copil plîngăcios); miorlăi (var. mierlăi), vb. (a mieuna; a plînge cu glas subțire; a se alinta, a se fandosi); miorlăit, s. n. (mieunat); miorlăială (var. miorlăitură), s. f. (mieunat); miorlăitor, adj. (care miorlăie); miorcoti, vb. (a scînci); miorcoteală, s. f. (scînceală).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
miorc interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink