Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MIORCĂÍT s. n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – V. miorcăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, oră-căire, orăcăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miorcăít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miórcăi] – Miorc + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MIORCĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „miorc-miorc”; a orăcăi. /miorc + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIORCĂÍ vb. a plânge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIORCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miorcăí vb., ind. prez. 1 sg. miorcăiésc, 3 sg. miorcăiéște/miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miorcăiáscă/miórcăie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink