MIORÍTIC, -Ă, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară „Miorița”. ♦ P. a**l. Care amintește de „Miorița”. 2. (În sintagma) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc (în concepția lui L. Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorița (n. pr.) + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIORÍTIC, -Ă adj. Spațiu mioritic = termen creat de filozoful Lucian Blaga, care consideră sufletul românesc solidar cu un orizont spațial profund, constituit dintr-un plai ce se înfățișează ca un plan ondulat cu alternanțe între deal și vale. [Cf. Miorița – baladă populară].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MIORÍTIC, -Ă I. adj. 1. din balada populară „Miorița”. ◊ care amintește de „Miorița”. 2. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent. (< „Miorița” + -/t/ic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
miorític adj. m., pl. miorítici; f. sg. miorítică, pl. miorítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIORÍTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre personaje, peisaje etc.) Care se referă la balada „Miorița”. 2): Spațiu ~ spațiu geografic românesc, care are relieful ondulat cu munți și văi, fiind prielnic păstoritului. [Sil. mi-o-] /Miorița n. pr. + suf. ~ic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink