MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIORÍȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mioríță s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIORÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la mioară) Oaie tânără. [G.-D. mioriței; Sil. mi-o-] /mioară + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink