Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
mirác (-ci), s. m. – Băiat, flăcău. Ngr. μειράϰιον (Tiktin). Sec. XVII, înv.; pare cultism.
Sursa: Dicționarul etimologic român

Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)