Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIREÁSMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag, (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o ~ amețitoare de flori.) 2. v. balsam.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mireasmă ≠ miasmă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mireásmă (mirésme), s. f.1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanță aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma.Der. miroznă (var. miroasnă), s. f. (Mold., parfum), încrucișare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mireásmă s. f., g.-d. art. mirésmei; pl. mirésme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIREÁSMĂ mirésme f. Miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă. /<sl. mirizma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)