MIRÓDIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRÓDIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miródie s. f. (sil. -di-e), art. miródia (sil. -di-a), g.-d. art. miródiei; pl. miródii, art. miródiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIRÓDIE ~i f. înv. Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare; mirodenie. /<bulg. mirodija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink