MISÍR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasă (din Egipt). 2. Monedă turcească de aur (bătută la Cairo), care a circulat și în țările românești; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MISÍR adj. v. egiptean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MISÍR s. (înv.) misirliu. (Vechea monedă turcească numită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Misír s. m. – Egipt. – Mr. Misirire, megl. Măsǫr. Tc. Misir, din ebr. mișrῑ (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 261; Meyer, Neugr. St., II, 40; Lokotsch 1473; Berneker, II, 61). – Der. misir, s. m. (cal arăbesc; înv., monedă turcă, în 1821 valora 7 taleri); misirliu, s. m. (guguștiuc). Cf. sp. mezarí (Corominas, III, 310).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
misír s. m., pl. misíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MISÍR ~i m. Cal de rasă originar din Misir (Egipt). /Din Misir n. pr. (numele turcesc al Egiptului)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink