Dex mistreț

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

MISTRÉȚ adj. v. amestecat, corcit, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, încrucișat, pădureț, pestriț, sălbatic, variat.

MISTRÉȚ s. v. porc mistreț.

mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat).

mistréț adj. m., s. m., pl. mistréți; f. sg. mistreáță, pl. mistréțe

MISTRÉȚ¹ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrișor. 2) rar Care provine de pe urma unei încrucișări a două specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rău. /<lat. mixticius

MISTRÉȚ² ~i m. Porc sălbatic. /<lat. mixticius

SĂPTĂMÂNA MISTREÁȚĂ s. v. cârneleagă, harți.

porc mistréț s. m. + adj.