Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1, – Din sl. mito.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍTĂ s. șperț, (înv.) mituială, mâzdă, rușfet, sfănțuială, (arg.) șpagă. (A lua ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÍTĂ s. v. camătă, dobândă, procent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto.Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mítă s. f., pl. míte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÍTĂ ~e f. Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)