MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e. s. m. și f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIZANTRÓP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. missnthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MIZANTRÓP adj. v. ursuz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mizantróp s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune față de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink