MIȘUIÁLĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIȘUIÁLĂ s. v. forfotă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mișuiálă s. f., g.-d. art. mișuiélii; pl. mișuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink