Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MIȘUNÁRE, mișunări, s. f. (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală, – V. mișuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIȘUNÁRE s. v. forfotă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mișunáre s. f., g.-d. art. mișunării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MIȘUNÁ pers. 3 míșună intranz. 1) (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a forfoti; a roi; a foșni; a foi; a fojgăi; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, păsări etc.) A fi în număr mare. /cf. mișină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recoltă”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MIȘUNÁ vb. v. forfoti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mișuná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. míșună
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink