MIȘUNEÁLĂ, mișuneli, s. f. (Rar) Mișunare. – Mișuna + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mișuneálă s. f., g.-d. art. mișunélii; pl. mișunéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink