MLÁCĂ, mlăci, s. f. (Reg.) Mlaștină, smârc. – Din bg.. scr. mlaka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MLÁCĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mlácă (mlắci), s. f. – Mocirlă, mlaștină. Sb., rut. mlaka (Tiktin). În Olt. și Banat. – Der. mlăcos, adj. (mocirlos); mlaștină, s. f. (mocirlă), probabil în loc de *mlaciștină, din pl. sau mai curînd de la un dim. *mlačka (după Scriban, de la un sl. *mlaščina; după Pușcariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl. mlaština, care nu ne e clar); mlăștinos, adj. (mocirlos); mlaștiniță, s. f. (plantă, Epipactis palustris).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mlácă s. f., g.-d. art. mlăcii; pl. mlăci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink