MOCÁN, mocani, s. m. Locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei); spec. cioban din regiunile muntoase (mai ales ale Transilvaniei); mocârțan (1). – Moacă + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOCÁN, mocani, s.m. Nume dat locuitorilor din regiuinile muntoase (în special în Transilvania); cioban din aceste regiuni.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
MOCÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mocán s. m., pl. mocáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOCÁN ~i m. 1) Cioban de la munte. 2) Locuitor din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania. /moacă + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink