MOCNEÁLĂ, mocneli, s. f. Faptul de a mocni; stare a ceea ce mocnește; p. ext. indispoziție, tristețe, posomoreală. – Mocni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mocneálă s. f., g.-d. art. mocnélii; pl. mocnéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink