MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOCĂIÁLĂ s. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândă-litură. (~ unui om încet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mocăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink