Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: moina (verb) , moină (substantiv feminin)   
MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOINÁ vb. (MET.) (reg.) a se moiști, a se moloșăgăi. (Afară s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moiná vb. (sil. moi-), ind. prez. 3 sg. moineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÓINĂ, moine, s. f. 1. Timp mai călduros și umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheț; p. gener. timp umed și cețos; moloșag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulți ani (pentru a-și spori proprietățile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. moale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE MOINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face moină; a se porni moina. /Din moină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÓINĂ f. Vreme umedă și relativ călduroasă, care se stabilește iarna după perioada înghețurilor; timp moale. 2) Teren argicol lăsat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-D. moinei; Sil. moi-] /cf. moale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÓINĂ s. (MET.) (reg.) moiște, moișteală, moiștină, moleșniță, moloșag. (Vreme urâtă, cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÓINĂ s. v. grindel, molan, ogor, pârloagă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOINĂ-GÁLBENĂ s. v. mană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
móină (móine), s. f.1. Vreme umedă și călduță care urmează frigului de iarnă, dezgheț. – 2. Teren arabil, lăsat necultivat un an pentru a odihni pămîntul. – 3. Pește de rîu (Cobitis barbatula). De la moale, adj., prin intermediul pl. moi sau de la vb. m**a, dar der. prezintă dificultăți (poate printr-o formă anterioară *moină, cu suf. -ină). Der. din moale e general admisă; dar pare inutilă încercarea repetată de a ajunge pînă la latină (din mollis, după Iordan, BF, III, 243; din *mollināre, după Drăganu, Dacor., III, 514; din *mollimen, după Giuglea, Dacor., IV, 1553; din *mollio, -onis, după Spitzer, BL, XIV, 48; din *mollius, printr-un *moiu pierdut, după Candrea). Pentru suf., Tiktin sugerează un paralelism cu doină. Der. dintr-un sl. močiti „a umezi” (Cihac, II, 200), ca sb., cr. močina, e improbabilă. Pentru sensul 3, cf. molan, și, la fel, moișcă, s. f. (guvid), moiște, s. f. (Trans., Banat, dezgheț), pe care Cihac, II, 200, îl derivă din *mociște din sl. moča „băltoacă”. Der. moina (var. înmoina), vb. (a dezgheța); moinos, adj. (umed, propriu dezghețului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
móină s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móinei; (terenuri) pl. móine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)