MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, purtare sau vorbă de mojic (1); obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie. – Mojic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOJICÍE s. v. mitocănie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mojicíe s. f., art. mojicía, g.-d. art. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOJICÍE ~i f. înv. 1) Stare de mojic. 2) Comportare de mojic; bădărănie; mitocănie. /mojic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink