MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOLÁR1 adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOLÁR2, -Ă adj. referitor la mol1. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOLÁR3, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ◊ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOLÁR s. v. măsea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg. moláră, pl. moláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
molár s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOLÁR ~i m. Dinte gros și lat, cu mai multe rădăcini, care servește la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink