MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLICIÚNE s. (rar) molătate. (~ unui covor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moliciúne s. f., g.-d. art. moliciúnii; pl. moliciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOLICIÚNE ~i f. 1) Stare de slăbire a forței fizice însoțită de somnolență; moleșeală. 2) Fel de a fi al celui moale de caracter. 3) Stare de calm (mai puțin încordată); destindere; relaxare. /moale + suf. ~iciune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink