MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLÚRĂ s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
molúră (molúri), s. f. – Varietate de chimion (Foeniculum vulgare). Origine necunoscută. Legătura cu mălură (Scriban) pare îndoielnică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
molúră s. f., g.-d. art. molúrii; pl. molúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOLÚRĂ ~i f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori galbene dispuse în umbele, din ale cărei semințe se obține un ulei eteric folosit în medicină și parfumerie. /cf. mălură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink