MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÁDĂ s.f. 1. Termen folosit de diverși filozofi pentru desemnarea celei mai simple unități indivizibile materiale sau spirituale din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. [Cf. fr. monade, germ. Monade < gr. monas – unitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monádă s. f., g.-d. art. monádei; pl. monáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONÁDĂ ~e f. (în concepția diverșilor filozofi) Unitate indivizibilă, materială sau spirituală, din care este alcătuită lumea. /<fr. monade, germ. Monade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink