Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MONÁH, monahi, s. m. Călugăr. [Var.: monác s. m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÁH s. v. călugăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MONÁH s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monáh (monáhi), s. m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje.Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s. m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s. f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s. n. (călugărie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
monáh s. m., pl. monáhi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONÁH ~i m. Bărbat care, prin legământ, duce o viață de ascet și trăiește într-o mănăstire; călugăr. /<sl. monahu, ngr. monahos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)