MONÉRĂ, monere, s. f. (Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. – Din fr. monère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÉRĂ s.f. Protozoar ipotetic lipsit de membrană și nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la materia organică. [< fr. monère, cf. gr. moneres – izolat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÉRĂ s. f. protozoar ipotetic fără nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la cea organică. (< fr. monère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monéră s. f., g.-d. art. monérei; pl. monére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink