MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÍSM n. (în opoziție cu dualism) Concepție filozofică conform căreia la baza lumii se află un singur principiu. /<fr. monisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink