MONOCÍTĂ s. f. v. monocit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCÍTĂ s.f. v. monocit.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [Var.: monocítă s. f.) – Din fr. monocyte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCÍT s.n. (Biol.) Leucocit monocelular de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. [Var. monocită s.f. / < fr. monocyte, cf. gr. monos – unic, kytos – celulă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCÍT s. macrofag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monocít s. n., pl. monocíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink